Battery No. 1-2

Bateriile sunt locurile in care stateau tunurile antiaeriene. In Bucuresti sunt 18 astfel de baterii care apara 18 forturi. Aceste baterii si forturi inconjoara Bucurestiul inca de pe vremea lui Carol I, care a ordonat construirea acestora in 1882, cand turcii inca reprezentau un pericol.Toate aceste masuri de aparare constituie "Sistemul de Fortificatii" al Bucurestiului. Deasemenea, actuala centura a Bucurestiului (DNCB) este conturata datorita acestor forturi si baterii. Datorita presiunilor mondiale asupra Principatelor Unite (Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar si Imperiul Rus),domnitorul Carol I ordona mai multor comisii de ofiteri inalti sa studieze posibilitatea fortificarii unor obiective din Campia Romana.In 1882 Carol l-a chemat pe belgianul Henri Alexis Brialmont,arhitectul fortificatiilor de tip “VAUBAN” de la Liege si Anves. El l-a ales pe Belgian deoarece cauta sa evite un scandal diplomatic(Belgia fiind neutra la acea data).Construirea acestor forturi a durat doua decenii si a costat 111.5 milioane lei aur, adica de 3 ori suma alocata armatei pe un an.Totodata, se spune ca aceste forturi au o retea de pasaje subterane de care voia sa se foloseasca si Ceausescu in timpul unei posibile revolutii pentru a iesi din București (Planul "Z"). Echipa UAB a ajuns deocamdata doar la Bateria 1-2 (B12), dar avem de gand ca pe viitor sa exploram si alte forturi/ baterii. Dupa ce am ajuns, intr-un final, aproape de B12,am observat cu un oarecare sentiment de teama ca aceasta baterie este acum in zona unui poligon de tragere. Acest lucru nu ne-a impiedicat (prea mult) asa ca, dupa ce am sarit un gard si am trecut de cativa copaci, am ajuns la intrarea fortificatiei. Dupa ce am mai mers putin pe langa fortificatie, am fost nevoiti sa ne urcam pe zidul acesteia pentru a explora mai mult. Ajunsi cu un nivel mai sus pe constructie, am putut vedea zidurile ce delimitau zona de poligon de cea in care ne aflam noi. Din fericire am reusit sa fim destul de silentiosi astfel incat sa nu atragem atentia cainilor. Dupa cateva minute am gasit intrarea intr-un tunel. Intrarea in acest tunel era acoperita, dar avea niste scari de lemn pe care am coborat pana in catacombe. Pasajul era din ce in ce mai ingust. Am ajuns intr-o camera intunecata in care se parea ca lumina nu a mai ajuns de ani buni. Din pacate, mai jos zona era inundata, iar acest lucru nu ne-a permis sa ne continuam expeditia asa ca am fost nevoiti sa exploram partea neinundata. In interior am gasit doua holuri, unul ducea catre partea inundata, iar celalalt, prin care trebuia sa mergem ghemuiti, dadea intr o camera mare, inalta cam de 2 metri. Dupa ceva timp am hotarat sa iesim ca sa gasim locurile in care stateau tunurile antiaeriene. Iesind din tunel am continuat cautarea bateriilor. Nu dupa mult timp gasim ceea ce cautam: tunurile antiaeriene (in prezent doar gaura in care se aflau). Mergand de la una la cealalta, am gasit o usa din lemn care ducea in interiorul fortificatiei. Aici se afla locul din care militarii observau avioanele inamice si din care dadeau posibila comanda de a le dobori. Dupa ce am explorat aproape tot ce era de explorat, am hotarat sa plecam. Avand in vedere ca drumul de intoarcere era si cel pe care am venit, a trebuit sa ne strecuram iar printre copaci pana pe centura. De pe centura ,mergand pe jos,ne-am intors in Bucuresti. O astfel de bijuterie a secolului XIX nu trebuie lasata in paragina. In prezent nu cunoastem niciun plan de reabilitare si renovare a vreunui fort sau baterie. In trecut au fost cateva initiative luate de cetateni responsabili dar,din pacate,nu au ajuns la niciun rezultat. Intreaga echipa UAB este fascinata de aceste forturi, iar acesta este motivul pentru care o sa incercam sa exploram si sa scriem despre fiecare fort/baterie in parte.